Art. 409 Salariile și alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sînt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite: a) pînă la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii; b) pînă la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. Dacă sînt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sînt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sînt mai mici decît cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum. Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensația acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de munca pe baza oricăror dispoziții legale, precum și sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decît pentru sume datorate cu titlu de obligație de întreținere și despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel. Urmărirea drepturilor menționate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora. Sumele reținute potrivit alin. 1 - 4 se eliberează sau se distribuie potrivit art. 562 și următoarele. Alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii. Art. 410 Este nulă orice urmărire sau cesiune făcută cu încălcarea dispozițiilor prezentei secțiuni. (art. 409 și 410 din C. proc. civ.)