Oficial, în România nimeni nu poate să-și aleagă magistratul care-i va judeca un proces. Asta, pentru că în urmă cu doi ani în instanțele judecătorești a fost introdus sistemul informatic (ECRIS), care constă în distribuirea aleatorie a dosarelor de judecată. Rațiunea introducerii acestuia a fost evitarea cazurilor în care anumite dosare puteau ajunge pe mîna unor judecători favorabili uneia dintre părți. Acest sistem, care a costat statul român peste 35 milioane de euro, a fost introdus tocmai pentru eliminarea corupției din justiție. În practică, distribuirea aleatorie a dosarelor s-a dovedit în multe situații doar o glumă bună.
Romania libera a identificat, cu ajutorul unor magistrați, cinci metode prin care judecătorii, grefierii și avocații pot înșela sistemul. Una dintre soluții este aceea prin care în soft-ul ECRIS sînt introduse datele dosarului într-un mod incorect, astfel încît acesta să ajungă la completul de judecată dorit de una dintre părțile din proces. Un alt tertip este „îmbolnăvirea" subită a judecătorului care a primit cauza respectivă și înlocuirea acestuia cu alt magistrat.
„Această metodă e folosită pentru a fugi de răspundere din dosarele grele, ale DNA, de pildă", explică pentru R.l. o sursă, sub protecția anonimatului. Consiliul Superior al Magistraturii confirmă, la rîndu-i, disfuncționalitățile sistemului, fără a preciza însă cîte sancțiuni a dispus pînă acum.
„Există cazuri cînd sistemul ECRIS a fost manipulat cu ajutorul informaticienilor, pentru a se eluda repartizarea aleatorie a dosarelor", spunea ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, la începutul acestui an. Recunoașterea la un asemenea nivel a unei realități atît de grave a inflamat spiritele în interiorul CSM. La vremea respectivă, Consiliul Superior al Magistraturii a replicat dur și a etichetat drept „inadmisibile" afirmațiile ministrului. Totuși, înșelarea sistemului informatic, prin care distribuirea dosarelor către judecători ar trebui să se bucure de imparțialitate totală, rămîne o realitate. România liberă prezintă astăzi metodele prin care mecanismul poate fi ocolit cu succes. Sînt cel puțin cinci la număr și au fost confirmate chiar de președintele unui tribunal din România.
De unde începe
La introducerea sa, în mod generalizat, în 2007, sistemul ECRIS ar fi trebuit să dea un prim semnal concret de limitare a corupției în instanțele din toată țara. Teoretic, lucrurile ar fi trebuit să meargă spre mai bine. Practic însă, administrarea dosarelor care intră pe rol este în continuare manipulată. O anumită cauza poate ajunge pe mîna unui judecător favorabil uneia dintre părți, cu ajutorul grefierului/judecătorului care se ocupă de distribuirea dosarelor. În urma activității îndelungate cu softul, grefierul poate anticipa completul de judecată căruia îi va reveni cauza respectivă: fie operațiunea nu se efectuează în ordinea intrării dosarelor, fie se introduc variabile de timp pentru o perioadă în care există un singur complet.
La începutul fiecărui an, în luna ianuarie, instanțele își stabilesc completele de judecată pentru următoarele 12 luni. Algoritmul ar trebui să funcționeze de așa natură încît un dosar odată introdus în sistem să fie distribuit automat, la o anumită dată, unui anumit complet. Pentru fiecare dosar sau tip de cauză exista un nomenclator de termene. Acesta fixează de la bun început ca, spre exemplu, un dosar de furt trebuie să-i fie repartizat judecătorului în termen de 15 zile. Pentru acest interval, sistemul caută cîte și care sînt completele disponibile, apoi trimite, la întîmplare, dosarul spre unul dintre acestea. Este obligatoriu ca numărul completelor de judecată identificate de sistem să fie de minimum două. Iată, concret, care sînt portițele prin care poate fi păcălit sistemul care ar trebui să elimine corupția din justiție:
METODA 1: Maestrul grefier
Judecătorul de serviciu primește cererile de trimitere în judecată adunate peste zi, pe care le și trimite operatorului. În mod normal, el ar trebui să atribuie imediat un număr de înregistrare fiecărui dosar, care să reflecte ordinea în care au ajuns. Asta, înainte de a fi introduse în sistemul ECRIS. Or, ca să poată înșela repartizarea aleatorie, operatorul introduce doar o listă cu numere pe care încă nu le-a asociat dosarelor. Abia după ce vede la ce complete au nimerit fiecare, operatorul pune, după bunul-plac, numerele de înregistrare pe dosar. „Posibilitățile să ocolești ECRIS-ul sunt destule, dar presupun complicități", susține un magistrat consultat de România liberă. Spre deosebire de alte metode, această soluție presupune munca în echipă. Este deja nevoie de complicitatea unui grefier sau a persoanei care operează efectiv sistemul informatic.
Odată asigurată această complicitate, lucrurile pot demara. După unii magistrați, o asemenea practică poate fi contracarată simplu. „Așa ceva se întîmplă acolo unde judecătorul de serviciu, care primește cererile de chemare în judecată, dă pur și simplu mai departe teancul de hîrtii către operator. Or, el ar putea să noteze pe fiecare dosar ora la care a ajuns la el și se creeaza astfel o ierarhie prin care cererile sunt înregistrate de la bun început, iar operatorul sistemului nu poate face el ce vrea cu repartizarea către complete", punctează președintele Tribunalului Vrancea, Adrian Neacșu. O misiune totuși imposibilă în România, unde practica judiciară nu este peste tot aceeași. Potrivit magistratului Neacșu, în instanțele din Timiș se poartă niște reguli, în cele de la București altele, iar la Vrancea, din nou, altele.
METODA 2: Cereri introduse repetat
Avocatul introduce aceeași cerere de chemare în judecată de cîte ori este nevoie, pînă cînd nimerește completul în care se află judecătorul sau judecătorii pe care reclamantul îi preferă. Odată ajuns în acest punct, avocatul renunță la celelalte complete de judecată, pe care le consideră defavorabile. Potrivit mai multor surse, aceasta ar fi calea preferată de cei mai mulți avocați. Prin această metodă, crește suspiciunea față de corectitudinea judecătorilor.
Nu este ilegală, ci imorală. În plus, pentru a fi dusă la îndeplinire, riscurile comportate sînt încă o dată reduse prin faptul că nu necesită complicități. Avocatul joacă aici unicul și marele rol. Președintele Tribunalului Vrancea, magistratul Adrian Neacșu, confirmă existența acestei metode, dar spune că, obiectiv vorbind, avocații nu pot fi opriți: „Practic, procedural, nu ai ce să-i faci apărătorului, decît să-i bați obrazul".
METODA 3: Micșorezi termenul de judecare
A treia metodă presupune manipularea termenelor de repartizare din nomenclator, astfel încît acestea să nu intîlnească decît anumite complete. Amatorii de astfel de scheme speculează un amănunt introdus, inițial, pentru a spori transparența: poza completelor, adică datele la care fiecare complet este programat să judece peste an, așa cum au fost stabilite încă din luna ianuarie. Așadar, cum se face? Unei cereri de chemare în judecată, proaspăt sosită, judecătorul trebuie să îi aloce un termen de judecare. Se presupune că speța se pretează intervalului 15-40 de zile. Or, pentru a micșora gradul de aleatoriu al repartizării, judecătorul poate introduce un termen mult mai scurt, eventual 15-20 de zile.
Este evident că, într-o perioadă mai scurtă, și numărul completelor între care trebuie să aleagă sistemul este mai mic. Spre deosebire de cea de-a doua metodă, de această dată încălcarea reglementărilor aflate în vigoare este cu atît mai flagrantă. Magistratul Adrian Neacșu, președintele Tribunalului Vrancea, confirmă și această posibilitate de fraudare, însă consideră că metoda e mai grosolană, care „bate rapid la ochi".
METODA 4: „Îmbolnăvirea" subită
Modificarea completului, după ce dosarul a fost repartizat în sistem. Cunoscătorii știu că aceasta e calea preferată de obicei de către magistrații care fug de răspundere în cazurile „delicate". Ce presupune de fapt? Ei bine, judecătorii știu încă de la începutul anului în ce complet și la ce date au fost programați să judece în următoarele 12 luni. Tocmai de aceea, odată repartizat un dosar, aceștia se pot retrage la momentul potrivit, invocînd o paletă largă de motive, de la personale la medicale și chiar profesionale (participarea la un congres, spre exemplu). În locul său va judeca un loctțitor ales, la fel, la începutul anului.
În termeni de specialitate, dublarea magistraților se numește programare de permanență. Astfel, este suficientă determinarea judecatorului programat inițial să se găsească un motiv pentru a se retrage, fie la mica ințelegere, fie prin presiunile superiorilor, doar pentru ca termenul să fie judecat de înlocuitorul său. Potrivit unui magistrat contactat de R.l., „această metodă e folosită de obicei pentru a fugi de răspundere din dosarele grele, ale DNA, spre exemplu. „Acolo se îmbolnăvesc subit judecătorii", explica sursa R.l.
METODA 5: Eroare cu premeditare
Frauda are la baza următorul mecanism: se întocmește un proces-verbal în care se justifică ștergerea prin aceea că s-ar fi comis o eroare la înregistrare, de exemplu, pentru că un dosar ar fi fost înregistrat ca penal, și nu pe civil. Apoi, dosarul e reintrodus în sistemul informatic pentru o nouă repartizare. De data asta, e aproape sigur că acesta nu va mai ajunge la același complet. Cei familiarizați cu sistemul ECRIS susțin că evitarea magistratului incomod presupune pur și simplu ștergerea din calculator a unei repartizări aleatorii corecte.
Cum? În condiții de transparență, această opțiune a fost introdusă pentru acele situații obiective în care o înregistrare în sistem e efectuată eronat, dar neinteresat. Însă lucrurile sunt și mai nuanțate în privința motivelor pentru care o parte interesată ajunge să acceseze acele pîrghii prin care repartizarea informatică aleatorie să fie pusă în offside. Este valabil și în acele situații în care se dorește ca un dosar să nu ajungă pe mîna unui anumit judecător.
Program de 35 de milioane de euro
Pentru implementarea programului ECRIS în toate intanțele din țară, a fost necesară dezvoltarea unei întregi infrastructuri informatice, atît în cele 237 de instanțe judecătorești, cît și în Ministerul Justiției, care reprezintă punctul nodal al acestei rețele. Astfel, pentru crearea infrastructurii IT, în perioada 2005-2009 au fost achiziționate aproximativ 16.000 de calculatoare, 1.500 servere, 5.000 de imprimante și alte instrumente. Costurile pentru aceste achiziții și pentru amenajările aferente, precum și cele pentru serviciile de comunicații au depășit 35 de milioane de euro.
Punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii în privința disfuncționalităților se rezumă însă la ambiguitatea noțiunii de viciu de funcționare folosit de reporter și mai puțin la mesajul intrebării sau la modul de prevenire a vulnerabilităților sistemului ECRIS: "Noțiunea de viciu de funcționare are un sens prea larg și neprecizat, astfel că este greu de stabilit răspunsul. Ca orice alt sistem, și acesta poate înregistra pe alocuri erori de funcționare, ce pot proveni din diverse motive, generale sau specifice, tehnice sau umane etc.", se arată în răspunsul comunicat de CSM.
Articol preluat din Ziarul ROMÂNIA LIBERĂ din 28.07.2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu