Declanşarea ameninţărilor anarhice

Instrucţiunile aduse de domnul Gheorghiu-Dej şi doamna Ana Pauker au fost imediat puse în aplicare. Încă de la începutul lunii februarie a început o serie de manifestaţii publice organizate de frontul de extremă stîngă pentru a reclama puterea, atacînd în modul cel mai infam pe domnii Maniu şi Brătianu. 
Aceste manifestaţii au coincis cu acte anarhice şi arbtrare comise de către reprezentanţii frontului de extremă stîngă. Astfel, se pot cita:
- acte de forţă comise contra prefecturilor districtuale pentru a instala prefecţi numiţi nu de către ministerul de interne care, după legile române numeşte autorităţile administrative, ci de către frontul de extremă stîngă. În unele oraşe mari aceste acte anarhice au fost susţinute pe faţă de către autorităţile locale sovietice. 
- atacuri violente ale miniştrilor de extremă stîngă în presă şi reuniuni publice faţă de colegii lor. De exemplu, declaraţiile publice ale subsecretarilor de stat de la ministerele de interne şi agriculturii, care aparţin frontului de extremă stîngă, faţă de titularii acestor departamente, generalul Rădescu, ministrul de interne şi domnul Hudiza, ministru al agriculturii. 
Trebuie precizat că tactica acestor subsecretari de stat consta în a ataca pe şefii acestor departamente, ferindu-se, totuşi, de a demisiona. Aceasta pentru a crea o situaţie anarhică, care ar putea fi ulterior folosită ca pretext de către guvernul sovietic. 
Astfel cînd, după atacuri violente şi de rea credinţă pe care le-a proferat împotriva lui domnul subsecretar de stat Teohari-Georgescu, generalul Rădescu a suprimat acest post, domnul Teohari-Georgescu a refuzat să părăsească localul ministerului în care se baricadase şi de unde trimitea telegrame prefecţilor, incitîndu-i la acte de rebeliune contra preşedintelui consiliului, ministrul de interne.
- în numeroase localităţi, reprezentanţii Frontului plugarilor (partid minuscul de creaţie recentă, afiliat la partidul comunist) au instigat ţăranii la a face împărţirea terenurilor fără dispoziţii legale, fără cea mai elementară procedură şi fără a ţine cont de eventualele drepturi ale ţăranilor aflaţi pe front sau ca prizonieri în Rusia. 
- provocarea sistematică de agitaţii şi tulburări în administraţii, societăţi private, fabrici şi uzine.
- manifestaţii de stradă la care luau parte cîteva mii de persoane recrutate fie dintre muncitori, prin teroarea comitetelor provizorii,  ale sindicatelor, fie din drojdia mahalalelor, plătind 2000 de lei şi dînd cîte 3 pîini la fiecare manifestant.

(USA, National Archives, Washington, DC, Record Group 43, Box No. 123)