Testînd tancul furat

- Am scos aproape totul din cutii și am depus pe mesele din muzeul militar, m-a informat Olcescu, atunci cînd, în cele din urmă, l-am întîlnit.
„Muzeul militar” conținea totul despre forța militară a NATO, de la modelele de serie ale avioanelor militare occidentale și portavioanele vîndute în occident ca jucării pentru copii, pînă la ultimele noutăți de aparatură tehnică militară, pe care DIE reușise să le achiziționeze prin contrabandă.
Principala încăpere a muzeului era acum plină cu mesele pe care Olcescu le aranjase într-o ordine desăvîrșită. Erau cîteva zeci de pistoale, puști, mitraliere și puști-mitraliere din Germania Federală, Belgia, Franța, Italia, Anglia, Japonia și Statele Unite, pe care le despachetase din cutiile de la „Annette”. Totuși, erau multe exemplare și din Israel. Alte mese erau pline cu echipament de amplificare cu infraroșii pe timp de noapte pentru infanterie, artilerie și mașini blindate. Era, de asemenea, o pușcă de precizie înzestrată cu echipament vizual pentru uz nocturn. Ceaușescu vrusese una ca aceasta pentru zilele cînd mergea la vînătoare dis-de-dimineață, cînd își fac apariția urșii, dar nu pot fi văzuți din cauza întunericului. Într-un colț, era o instalație radar mobilă de fabricație americană. În celălalt, un aparat laser american pentru tancuri. Într-o cameră separată, era împrăștiat un centru complet de comandă computerizată pentru artilerie.
- Tancul e lîngă poligonul de trageri, mi-a spus Olcescu. În exterior era plin de sînge - ăștia nu se predau cu una cu două! Dar acum e spălat și curat. Poate că e tocmai ce caută tovarășul ca să exporte în lumea a treia - e de mărime potrivită, rapid și construit pentru zonele cu climă caldă.
Tancul era într-adevăr „cald” încă, așa cum spusese „Annette”. O pereche de ochelari zăcea pe jos, evident pierdută atunci cînd șoferul a fost ucis. O mănușă se odihnea pe un raft; cealaltă era probabil pe mînă. Mitraliera era încărcată cu muniții. Pe un transportor, cîteva grenade așteptau să explodeze. Am pornit motorul și am început să conduc tancul prin împrejurimi. Mergea mult mai repede decît m-am așteptat. Am încercat să văd cum funcționează mitraliera, dar n-am priceput o iotă din ce aveam în fața ochilor.
- Cheamă tehnicianul, am ordonat, oprind motorul.
Sandvișuri și bere mă așteptau în biroul directorului. Pe cînd mă pregăteam să plec, tehnicianul a venit în fugă. Arăta neobișnuit de palid.
- Mitraliera era încărcată! a raportat.
Înainte de nouă și jumătate am ajuns la reședința lui Ceaușescu.
Era în curte, plimbîndu-se cu pași repezi pe potecile iluminate numai de felinare. M-am alăturat potrivindu-mi pașii cu ai lui și i-am raportat tot ce aflasem.
- În regulă. „Annette” muncește pe brînci. Mă răsplătește pentru tot ce-am făcut pentru el.
Ceaușescu are o fire conspirativă, dar nu dă prea multă atenție detaliilor - fiind exact genul lui „Annette”.
- Vreau să organizez o expoziție militară pentru cînd o să ne întoarcem din America, a continuat. Pe de o parte să se vadă toate echipamentele militare pe care le-am produs, bazate pe spionaj tehnologic. Pe de altă parte să se vadă toate mostrele de echipament militar pe care le-am obținut de la „Annette” și toate celelalte, nefolosite încă la fabricarea de noi arme, astfel încît să ne putem hotărî asupra celor care merită. S-ar cuveni să inoculăm în mintea tuturor că armele trebuie să devină produsul nostru numărul unu și că spionajul trebuie să fie principala lui sursă de inspirație. Înțelegi ce-ți spun?
- Da, tovarășe.
- Cînd pleci la Washington?
- În prima zi din săptămîna viitoare.
- În drumul tău, fă o escală la Bonn și vezi dacă nu cumva poți să-l convingi pe Brandt să-i dea lui Arafat o mînă de ajutor. Îți voi da un mesaj din partea mea, prin care îl invit pe Brandt la București ca oaspete particular. S-ar putea să ajute.
Brusc și fără vreo legătură aparentă, Ceaușescu a izbucnit:
- Banii evreilor cuceresc America tot mai mult. Dacă nu vor fi opriți, conspirația sionistă va cuceri în curînd toată lumea capitalistă.
După un moment de pauză, a continuat:
- M-am săturat de toate tertipurile astea pentru a-i lăsa pe evrei să emigreze din România. Ei - sînt - cetățenii - mei. Nu - sînt - americani! a rostit intenționat cu emfază, însoținînd fiecare cuvînt cu cîte un gest făcut cu mîna dreaptă.
Știu că în acea după-amiază, Ceaușescu avusese o întîlnire confidențială cu președintele congresului mondial al evreilor, Nahum Goldmann.
- E o întreagă conspirație împotriva independenței României și a prestigiului meu personal. Nu mă pot lupta cu sioniștii pe față - Arafat și „Annette” trebuie să se ocupe de treaba asta. Dar trebuie să-i ajutăm mai mult decît pînă acum.
Întorcîndu-se pe călcîie, a plecat brusc la cinematograful său.