ALTE CERERI ȘI ACȚIUNI PE CARE LE POT FORMULA PĂRȚILE DIN PROCES SAU ALTE PERSOANE CE POT LUA PARTE LA JUDECATĂ

INTERVENȚIA

CONCEPT ȘI REGLEMENTARE

Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce urmează între alte persoane.
Intervenția este în interes propriu cînd cel ce intervine invocă un drept al său.
Ea este în interesul uneia dintre părți cînd sprijină numai apărarea acesteia (art. 49 C. proc. civ.).
Prima se numește intervenție principală sau agresivă și a doua accesorie sau conservatoare.
Intervenția principală trebuie făcută în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată și se poate face numai la prima instanță și înainte de închiderea dezbaterilor. Cu învoirea părții adverse se poate face și în apel.
Intervenție accesorie se poate face și în recurs (art. 51 C. proc. civ.).
Cererea de intervenție se pune în discuția părților și instanța trebuie să se pronunțe dacă o încuviințează sau nu. Dacă o încuviințează, intervenientul devine parte în proces, iar instanța dispune comunicarea intervenției părții adverse care are dreptul să facă întîmpinare. Încheierea prin care se discută încuviințarea nu se poate ataca decît odată cu fondul.
Cererea de intervenție se judecă odată cu cererea principală. Instanța poate totuși dispune disjungerea judecării celor două acțiuni dacă intervenția în nume propriu ar întîrzia judecarea acțiunii principale.
Cererea de intervenție se timbrează ca și cererea principală.
Sediul materiei îl constituie dispozițiile art. 49–56 C. proc. civ.